Definiție: Rata mortalității infantile reprezintă numărul de decese în vârstă sub 1 an dintr-un an raportat la numărul de născuți-vii din același an și se exprimă în numărul de decese în vârstă sub 1 an la 1000 născuți-vii din același an.

Interpretare: La nivel european, în anul 2019, România avea o rată de mortalitate infantilă ridicată (5,8 decedați sub 1 an la 1000 de născuți-vii) care se situează peste media europeană. Chiar dacă încă ridicată la nivel european, rata mortalității infantile din România a atins în 2019 un nivel minim-istoric. După o scădere abruptă România a făcut progrese importante în reducerea mortalității infantile în perioada 2008-2019, dar rămâne printre statele din Uniunea Europeană cu o rată ridicată de decese ale copiilor cu vârsta de sub 1 an. Dacă rata medie anuală de creștere, de -5,65% din perioada 2008-2019 se menține, se estimează că media europeană din anul 2019 de 3,48% decedați sub 1 an la 1000 de născuți-vii va fi atinsă de către România în anul 2028.

Definiție: Rata de obezitate a fost calculată prin raportarea persoanelor de 18 ani și peste, cu un Indice al Masei Corporale (IMC) mai mare sau egal cu 30, la populația rezidentă de 18 ani și peste, înmulțit cu 100. IMC evidenţiază relaţia dintre greutatea şi înălţimea unei persoane. Este o estimare brută a conţinutului de grăsime corporală. Datorită uşurinţei de măsurare şi calcul, este instrumentul utilizat pentru diagnosticarea obezităţii. Se calculează doar pentru persoanele de 18 ani şi peste, după formula: IMC=G/I2, unde: G - greutatea persoanei (în kg), I - înălţimea persoanei (în metri).

Interpretare: În anul 2019, România avea cea mai mică pondere a populației adulte obeze (10,9%) din UE-27 și se situa cu 5,6 puncte procentuale sub media UE-27. Rate mici de obezitate în rândul populației rezidente adulte au înregistrat și Italia (11,7%) și Bulgaria (13,6%). Cea mai mare rată de obezitate s-a înregistrat în Malta (28,7% din populația rezidentă adultă). În cazul acestui indicator aproprierea României de nivelul mediei UE nu este una benefică, România situându-se pe o poziție favorabilă în comparație cu media UE și celelalte state membre.

Definiție: Prin definiţie, o persoană este în risc de sărăcie sau excluziune socială dacă se află în cel puţin una din următoarele situaţii:

- se află sub pragul sărăciei (de 60% din venitul median disponibil pe adult-echivalent);

- se află în stare de deprivare materială și socială severă;

- trăieşte într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii (pentru persoanele în vârstă de 0-64 ani).

Interpretare: Analiza evoluției indicatorului AROPE arată că în perioada 2015-2020 ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială din România a scăzut considerabil și într-un ritm mai ridicat decât media UE-27. Cu toate acestea, România continuă să se numere printre țările cu ponderi mari ale populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială (35,8% în anul 2020), departe de media UE-27 (cu 66,5% mai mare din același an). În anul 2020, rata riscului de sărăcie sau excluziune socială a scăzut cu 0,5 puncte procentuale în România, în timp ce media UE-27 a crescut cu 0,4 puncte procentuale comparativ cu anul precedent. Față de anul 2015, ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială a înregistrat o scădere în România, în anul 2020, cu 8,8 puncte procentuale, iar media UE a înregistrat o scădere de 2,5 puncte procentuale. Dacă rata medie anuală de creștere, de -4,3% din perioada 2015-2020 se menține, se estimează că media europeană din anul 2020 de 21,5% va fi atinsă de către România în anul 2031.

Definiție: Rata de părăsire timpurie a sistemului educațional de către tineri (18-24 de ani) reprezintă raportul procentual dintre populația de 18-24 ani cu nivel de educație elementar (scăzut), care nu urmează nici o formă de instruire (formală sau non-formală) în ultimele patru săptămâni precedente interviului, în total populație de 18-24 ani. Se consideră cu nivel scăzut de educație persoanele absolvente de cel mult gimnaziu, școala primară sau fără școala absolvită.

Interpretare: Rata de părăsire timpurie a sistemului educațional (18-24 de ani) a înregistrat valori situate între 17,3% și 19,3% în perioada 2008-2017. Începând cu anul 2018, a avut o evoluție descendentă, ajungând la 15,6% în anul 2020. România se situează mult peste media europeană în fiecare an, dar și peste media statelor vecine. Valoarea crescută a acestui indicator în România arată eficiența redusă a sistemului de educație, dar și o cerere de educație scăzută a populației de 18-24 de ani. Persoanele tinere cu nivel scăzut de educație sunt practic persoanele cu risc ridicat de sărăcie, de excluziune și marginalizare socială. În perioada analizată, valoarea ridicată a indicatorului evidențiază un stoc redus de educație din perspectivă cantitativă și din perspectiva competențelor profesionale. În perioada 2008-2020, în România rata medie anuală de creștere a fost de -1,32%, iar în UE de -3,07%.

Definiție: Indicatorul măsoară ponderea copiilor cu vârsta cuprinsă între trei ani și vârsta de începere a învățământului primar obligatoriu care au participat la educația timpurie.

Interpretare: Rata de participare la educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 ani și vârsta oficială de înscriere în învățământul obligatoriu, în România, a avut o evoluție pozitivă în perioada 2013-2017, valoarea situându-se în jur de 84%, iar în perioada 2018-2020, evoluția a devenit negativă, ajungând la 78,2% în anul 2020. România se situează sub media europeană (93,0% în anul 2020), decalajul între România și media UE-27 ajungând de la 7,7 puncte procentuale în anul 2013 la 14,8 puncte procentuale în anul 2020. Comparând valorile acestui indicator cu valorile înregistrate în țările vecine, se constată că decalajul față de Bulgaria este mult mai mic, fiind de 1,9 puncte procentuale în anul 2020. Evoluția descendentă a acestui indicator are un impact negativ din punct de vedere social. O participare scăzută în învățământul preșcolar poate conduce la dificultăți de integrare în alte nivele superioare de învățământ și poate avea consecințe în privința incluziunii sociale. Dacă rata medie anuală de creștere, de -1,03% din perioada 2013-2020 se menține, se estimează că România se îndepărtează de media europeană din anul 2020 care era de 93%.