Definiție: Consumul intern de materiale, măsoară cantitatea totală de materiale utilizate direct de o economie și definește cantitatea anuală de materii prime extrasă de pe teritoriul unei țări, plus toate importurile fizice minus toate exporturile fizice. Este important de reținut că termenul „consum”, așa cum este utilizat în DMC, denotă consumul aparent și nu consumul final.

Interpretare: La nivelul UE - 27, în toată perioada analizată, DMC a cunoscut o diminuare față de anul 2008, cea mai mică valoare fiind înregistrată în anul 2013. La nivelul României se regăsește o evoluție similară cu UE-27 la începutul perioadei analizate, DMC înregistrând o diminuare până în anul 2010, an în care a fost înregistrată cea mai mică valoare. După anul 2010, DMC înregistrează creșteri, ajungând în anii 2019 și 2020 la cele mai mari valori. DMC diferă semnificativ în UE, deoarece acesta este influențat de bogăția resurselor naturale, de structura demografică a fiecărei țări, de așezarea geografică a acesteia, de situația economică, de modelele de producție și consum și de eficiența utilizării resurselor naturale. Comparând DMC al României cu media UE-27 se observă din reprezentarea grafică că diferențele sunt foarte mari, România înregistrând un consum cu mult peste media UE-27, ceea ce înseamnă că trebuie să ne îmbunătățim modelele de producție și consum.

Definiție: Indicatorul măsoară emisiile naționale totale, inclusiv aviația internațională din așa-numitul „coș Kyoto” de gaze cu efect de seră, inclusiv dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), protoxid de azot (N2O) și așa numitele gaze F (hidrofluorocarburi, perfluorocarburi, trifluorura de azot (NF3) și hexafluorura de sulf (SF6)) din toate sectoarele inventarelor de emisii de gaze cu efect de seră (GES). Indicatorul este prezentat ca emisii nete, inclusiv utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură (LULUCF).

Definiție: Sectorul bunurilor și serviciilor de mediu (EGSS) este definit ca acea parte a economiei unei țări care este angajată în producerea de bunuri și servicii, utilizate în activități de protecție a mediului și de gestionare a resurselor, fie pe plan intern, fie în străinătate. Valoarea adăugată brută (VAB) în EGSS reprezintă contribuția sectorului bunurilor și serviciilor de mediu la PIB și este definită ca diferența dintre valoarea producției sectorului bunurilor și serviciilor de mediu și consumul intermediar.

Interpretare: La nivelul UE - 27, ponderea în PIB a VAB pentru producția de bunuri și servicii de mediu a crescut de la 2,2%, în anul 2014, la 2,3% în anul 2019. România, în perioada analizată, a înregistrat o scădere de la 3,6% la 2,8%. În comparație cu UE, ponderea în PIB a VAB pentru producția de bunuri și servicii de mediu a fost mai mare în România, cu 1,4 puncte procentuale în anul 2014 și cu 0,5 puncte procentuale în anul 2019, ceea ce ne situează pe o poziție favorabilă, deși indicatorul este în scădere. Deoarece rata medie anuală de creștere din perioada 2014-2019 a fost de -4,43%, este nevoie de eforturi și măsuri pentru a promova o industrializare incluzivă și durabilă.

Definiție: Rata de reciclare a deșeurilor municipale reprezintă raportul dintre cantitatea de deşeuri municipale reciclate și cantitatea de deşeuri municipale generate. Deşeurile municipale includ următoarele categorii de deşeuri: hârtie, carton, plastic, sticlă, metal, textile, deşeuri alimentare, deşeuri din parcuri şi grădini.

Interpretare: La nivelul UE - 27, rata de reciclare a deșeurilor municipale a crescut de la 36,5%, în anul 2008, la 47,8% în anul 2020. România are una dintre cele mai mici rate de reciclare a deșeurilor municipale dintre statele membre UE, înregistrând în anul 2020 un nivel de 13,7%, fiind cu 34,1 puncte procentuale mai mică față de cea înregistrată la nivelul UE. Gestionarea durabilă a acestor deșeuri reduce impactul negativ asupra mediului, motiv pentru care UE a stabilit ca țintă pentru anul 2030, reciclarea a cel puțin 60% din deșeurile municipale. În perioada 2015-2020, la nivelul UE, rata medie anuală de creștere a fost de 1,26%, în condițiile menținerii acesteia, ținta va fi atinsă în anul 2038. În aceeași perioadă, la nivelul României, s-a înregistrat o rată medie anuală de creștere de 0,75%, care semnifică un progres insuficient pentru atingerea țintei. Pentru a atinge ținta 2030, rata anuală de creștere necesară este de 10,62%. Prin urmare, se impun eforturi suplimentare la nivelul României pentru intensificarea reciclării deșeurilor municipale şi reducerea depozitării acestora.

Definiție: Suprafaţa pădurii reprezintă totalitatea suprafeţelor de teren acoperite cu vegetaţie forestieră, constând din arbori şi arbuşti, reproduşi natural sau artificial, care îşi creează un mediu specific de dezvoltare biologică şi care constituie componentă direct productivă a fondului forestier, având o suprafaţă individuală de cel puţin 0,25 ha; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie. Suprafaţa ţării este formată din teren arabil, pășuni și fânețe naturale, vii și livezi, păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, construcții, drumuri și căi ferate, ape și bălți, alte suprafețe.

Interpretare: La nivelul UE, ponderea pădurii în suprafața totală a crescut de la 35,2%, în anul 2012, la 37% în anul 2018. În România suprafața pădurii a crescut constant, ca urmare a integrării în această categorie a unor suprafețe noi în special păşuni împădurite, ponderea pădurii în suprafața totală a țării ajungând de la 31,1% în 2012, la 33,3% în 2018. În comparație cu UE este cu 4,1 puncte procentuale mai mică în anul 2012 și cu 3,7 puncte procentuale mai mică în anul 2018. În perioada analizată, la nivelul României, rata medie anuală de creștere a fost de 1,15%, mai mare cu 0,32 puncte procentuale față de cea înregistrată pentru nivelul UE, ceea ce semnifică un progres în direcția realizării țintei. În condițiile în care se va menține această rată anuală de creștere, se estimează că în anul 2027 România va ajunge la nivelul UE din anul 2018.